Oficiul lecturilor
Invitatoriul
V. Doamne, deschide-mi buzele.
R. Şi gura mea va vesti lauda ta.
Ant. Veniţi să-l adorăm pe regele martirilor, Domnul nostru. Aleluia!
Psalmul 94 (95)
Chemare la preamărirea lui Dumnezeu
Îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, până când putem zice: „Astăzi!” (Evr 3,13).
Veniţi să cântăm cu veselie Domnului,
să strigăm cu bucurie către stânca mântuirii noastre!
Să mergem înaintea lui cu cântece de laudă
şi în cântări de psalmi să-l preamărim!
Căci mare Dumnezeu este Domnul
şi mare împărat peste toţi zeii;
în mâna lui sunt adâncurile pământului
şi ale lui sunt înălţimile munţilor;
a lui este marea, căci el a făcut-o,
şi mâinile lui au plăsmuit uscatul.
Veniţi să ne închinăm şi să ne plecăm în faţa lui
şi să îngenunchem înaintea Domnului,
creatorul nostru,
căci el este Dumnezeul nostru,
iar noi suntem poporul pe care el îl păstoreşte,
turma pe care mâna lui o călăuzeşte.
O, de aţi asculta astăzi glasul lui:
„Nu vă împietriţi inimile ca la Meriba,
ca în ziua de la Massa, în pustiu;
acolo m-au ispitit părinţii voştri,
m-au pus la încercare, deşi au văzut lucrările mele.
Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta;
de aceea am zis:
Este un popor cu inima rătăcită,
nu au cunoscut căile mele;
de aceea am jurat în mânia mea:
Nu vor intra în odihna mea!”
Slavă Tatălui, şi Fiului,
şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea,
şi în vecii vecilor. Amin.
Ant. Veniţi să-l adorăm pe regele martirilor, Domnul nostru. Aleluia!
IMNUL
De lumea întreagă slăvit mucenice,
Ferice de tine, de-a pururi ferice!
Căci după izbânda cea mare tu, iată,
Cunună în ceruri primești ca răsplată.
Sentința nedreaptă și mâini criminale
Te scot dintr-o lume de beznă și jale.
Murind, tu-l învingi pe puternicul gâde;
Primindu-te-n slavă, Cristos îți surâde.
Alături de îngeri stai tu, neînfrântul;
Mai alb ca zăpada îți este veșmântul.
În cer peste tot strălucirea-și răsfrânge
Veșmântu-ți spălat chiar în propriul sânge.
Cum glasul lui Abel striga din țărână,
La fel glasul tău azi înalțe-se până
La Cel Preaînalt; de la el ne obțină
Belșug de-ndurare, iertare de vină.
De-al vieții izvor, de Cristos, să ne-apropii;
Asupra-ne haruri să cadă cum stropii
De apă cad vara din norii de ploaie,
Și udă pământul uscat, și-l înmoaie.
Și Tatăl, și Fiul, cu Duhu-mpreună,
Treimea, ea care ți-a dat o cunună
Ce sfinții nu pot îndeajuns s-o admire,
Prin tine, martire, primească mărire. Amin.
Ant. 1 Mântuieşte-mă, Doamne, pentru îndurarea ta.
Psalmul 6
Omul asuprit imploră îndurarea lui Dumnezeu
Acum sufletul meu e tulburat... Tată, salvează-mă de
ceasul acesta (In 12,27).
Doamne, în mânia ta nu mă mustra *
şi în furia ta nu mă pedepsi.
Ai milă de mine, Dumnezeule,*
căci am ajuns fără putere;
vindecă-mă, Doamne, că-mi tremură oasele
şi sufletul mi-i tare zbuciumat. *
Iar tu, Doamne, până când... ?
Întoarce-te, Doamne, mântuieşte sufletul meu, *
salvează-mă pentru milostivirea ta.
Pentru că nimeni dintre cei morţi
nu-şi aminteşte de tine; *
în locuinţa morţilor cine te va preamări?
Sunt istovit de atâta geamăt, †
în fiecare noapte mă înec în plâns în patul meu *
şi cu lacrimi scald aşternutul meu.
Mi s-au împăienjenit ochii de durere, *
am îmbătrânit între toţi duşmanii mei.
Depărtaţi-vă de la mine
toţi cei care săvârşiţi nelegiuire, *
căci a auzit Domnul glasul plângerii mele.
A auzit Domnul cererea mea, *
Domnul a primit rugăciunea mea.
Să se ruşineze şi să se tulbure toţi duşmanii mei; *
să se retragă şi să se ruşineze îndată.
Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.
Ant. Mântuieşte-mă, Doamne, pentru îndurarea ta.
Ant. 2 Domnul este scăparea săracului în necazuri.
Psalmul 9 A (9)
Mulţumire pentru victorie
Iarăşi va veni să-i judece pe cei vii şi pe cei morţi.
I
Te voi lăuda, Doamne, din toată inima, *
voi vesti toate faptele tale minunate!
Mă voi bucura şi voi tresălta de veselie în tine, *
voi preamări numele tău, Dumnezeule preaînalt!
Duşmanii mei dau înapoi, *
se clatină şi pier dinaintea feţei tale,
căci tu ai judecat pricina mea
şi mi-ai făcut dreptate, *
te-ai aşezat pe tron ca judecător al dreptăţii.
Ai mustrat neamurile, l-ai distrus pe cel nelegiuit, *
le-ai şters numele în veci, pentru totdeauna.
Au fost distruşi duşmanii, *
nimiciţi pe vecie,
le-ai dărâmat cetăţile, *
a dispărut o dată cu ei şi amintirea lor.
Dar Domnul stăpâneşte în veci, *
şi-a aşezat scaunul lui de domnie pentru judecată;
el va judeca lumea cu dreptate, *
fără părtinire va pronunţa sentinţa pentru popoare.
Domnul este refugiul celui asuprit, *
scăpare sigură în vreme de strâmtorare.
Cei care cunosc numele tău se încred în tine, *
căci tu nu-i părăseşti
pe cei care te caută pe tine, Doamne!
Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.
Ant. Domnul este scăparea săracului în necazuri.
Ant. 3 Voi vesti laudele tale la porţile fiicei Sionului.
II
Cântaţi Domnului care locuieşte în Sion, *
vestiţi printre popoare faptele sale.
Căci el, care răzbună sângele vărsat, *
îşi aduce aminte de cei nenorociţi,
nu uită strigătele lor.
Ai milă de mine, Doamne, *
priveşte la nenorocirea pe care mi-au făcut-o
cei care mă urăsc;
tu mă ridici de la porţile morţii †
ca să vestesc toate laudele tale
la porţile fiicei Sionului, *
să tresalt de bucurie pentru mântuirea ta.
Popoarele păgâne cad în groapa pe care au făcut-o *
şi li se prinde piciorul în laţul pe care l-au ascuns.
Domnul s-a arătat, a ţinut judecata: *
păcătosul a căzut în capcana
pe care a făcut-o cu mâinile sale.
Să se întoarcă păcătoşii în locuinţa morţilor, *
toţi păgânii, cei care uită de Dumnezeu.
Dar cel sărman nu rămâne în uitare la nesfârşit, *
nădejdea celor săraci nu va pieri pentru totdeauna.
Ridică-te, Doamne, să nu se trufească omul; *
să fie judecaţi păgânii înaintea feţei tale.
Aşterne, Doamne, frică peste ei, *
să ştie neamurile că nu sunt decât oameni!
Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.
Ant. Voi vesti laudele tale la porţile fiicei Sionului.
V. Dă-mi înţelegere şi voi păstra legea ta.
R. Şi o voi ţine din toată inima.
LECTURA ÎNTÂI
Din cartea lui Iob 29,1-10; 30,1.9-23
Iob își deplânge starea
Continuându-și discursul, Iob a zis:
„O! Dacă aș putea să fiu ca în lunile trecute,
ca în zilele când mă păzea Dumnezeu,
când candela lui strălucea deasupra capului meu,
și lumina lui mă călăuzea în întuneric!
Cum eram în zilele tinereții mele,
când Dumnezeu veghea asupra cortului meu,
când Cel Atotputernic încă era cu mine,
și când copiii mei stăteau în jurul meu;
când mi se scăldau pașii în lapte,
și stânca vărsa lângă mine pâraie de untdelemn!
Dacă ieșeam să mă duc la poarta cetății,
și dacă îmi pregăteam un scaun în piață,
tinerii se trăgeau înapoi la apropierea mea,
bătrânii se sculau și stăteau în picioare.
Conducătorii încetau să mai vorbească
și își puneau mâna la gură.
Glasul căpeteniilor tăcea,
și li se lipea limba de cerul gurii.
Acum însă am ajuns
de râsul celor mai tineri decât mine,
pe ai căror părinți nu-i socoteam vrednici
să-i pun printre câinii turmei mele.
Și acum, astfel de oameni mă pun în cântecele lor,
am ajuns subiectul povestirilor lor.
Mă disprețuiesc și fug departe de mine
și nu se sfiesc să mă scuipe în față.
Căci el a desfăcut coarda arcului meu
și m-a pedepsit, și mi-a pus frâu în gură.
La dreapta mea se ridică urmașii ticăloși,
mi-au prins picioarele în laț,
și își croiesc cărări împotriva mea, ca să mă piardă.
Mi-au distrus cărarea,
m-au asediat și s-au năpustit asupra mea,
și nu este nimeni să-mi vină în ajutor.
Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine,
se târăsc printre dărâmături.
S-au îndreptat asupra mea cu teroare:
speranța îmi este spulberată ca de vânt,
ca un nor se destramă salvarea mea.
Și acum, mi se topește sufletul în mine,
și au pus stăpânire peste mine zilele suferinței.
Noaptea, oasele îmi sunt străpunse de durere,
cei care mă rod nu-și găsesc odihnă.
Cu toată forța m-au prins de haină,
și mă strâng de gât cu gulerul tunicii.
M-a aruncat în noroi,
și am ajuns să fiu la fel cu praful și cenușa.
Strig către tine, și nu-mi răspunzi;
stau în picioare înaintea ta, și nu mă vezi.
Ești fără milă împotriva mea,
lupți împotriva mea cu tăria mâinii tale.
Mă ridici, mă așezi călare pe vânt,
și mă lași să mă risipesc în vijelia furtunii.
Căci știu că mă duci spre moarte,
spre locuința unde se întâlnesc toți cei vii”.
Responsoriul Iob 30,17.19; 7,16b
R. Noaptea, oasele îmi sunt străpunse de durere și cei care mă rod nu-și găsesc odihnă. * M-a aruncat în noroi și am ajuns să fiu la fel cu praful și cenușa.
V. Cruță-mă, Doamne, pentru că zilele mele nu sunt decât o suflare. * M-a aruncat.
V. Mă cuprinde teama și neliniștea.
R. Dar eu îmi găsesc plăcerea în poruncile tale.
LECTURA ÎNTÂI
Din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Corinteni 4,7–5,8
În încercări este arătată puterea lui Cristos
Fraţilor, noi avem această comoară în vase de lut pentru ca puterea imensă să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi. Suntem apăsaţi de necazuri din toate părţile, dar nu striviţi; suntem în cumpănă, dar nu disperaţi; persecutaţi, dar nu abandonaţi; doborâţi, dar nu ucişi. Pretutindeni purtăm în trupul nostru moartea lui Isus ca să se arate şi viaţa lui Isus în trupul nostru. Căci noi care trăim suntem mereu daţi la moarte pentru Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor. Aşa încât în noi lucrează moartea, iar în voi, viaţa.
Dar având acelaşi duh al credinţei, după cum este scris: Am crezut, de aceea am vorbit, credem şi noi şi de aceea vorbim, ştiind că cel care l-a înviat pe Domnul Isus ne va învia şi pe noi împreună cu Isus şi ne va aşeza lângă el împreună cu voi. De fapt, toate sunt pentru voi, pentru ca, înmulţindu-se harul, să sporească aducerea de mulţumire prin cât mai mulţi spre gloria lui Dumnezeu.
De aceea noi nu ne descurajăm, dimpotrivă, dacă omul nostru din afară se trece, cel interior se înnoieşte din zi în zi, căci suferinţa noastră scurtă şi uşoară ne pregăteşte un belşug nemărginit al gloriei veşnice, pentru că noi nu căutăm cele care se văd, dar cele care nu se văd, căci cele care se văd sunt trecătoare, pe când cele care nu se văd sunt veşnice.
Ştim că dacă locuinţa pământească, cortul nostru, se desface, avem o locuinţă de la Dumnezeu, o locuinţă nefăcută de mână, veşnică, în ceruri. De aceea suspinăm în acest cort al nostru, dorind să ne îmbrăcăm cu locuinţa noastră cea din cer numai dacă vom fi găsiţi îmbrăcaţi, şi nu goi. De fapt, fiind în cortul acesta, suspinăm apăsaţi de greutate, pentru faptul că nu am vrea să ne dezbrăcăm, ci să ne îmbrăcăm pentru ca ceea ce este muritor să fie absorbit de viaţă. Cel care ne-a făcut pentru aceasta este Dumnezeu care ne-a dat arvuna Duhului.
Aşadar, noi suntem întotdeauna plini de încredere, deşi ştim că atât timp cât locuim în trup, suntem departe de Domnul, căci umblăm prin credinţă, nu prin vedere. Deci suntem plini de încredere şi ne place mai mult să părăsim trupul şi să ne întoarcem acasă la Dumnezeu.
RESPONSORIUL Mt 5,11.12a.10
R. Fericiţi sunteţi când vă vor insulta, vă vor persecuta şi, minţind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea. Bucuraţi-vă şi tresăltaţi de veselie, * căci răsplata voastră mare este în ceruri.
V. Fericiţi cei persecutaţi pentru dreptate, pentru că a lor este împărăţia cerurilor. * Căci răsplata voastră.
LECTURA A DOUA
Din Scrisorile sfântului Bonifaciu, episcop martir
(Scris. 78: MGH, Scrisori, 3, 352.354)
Păstorul atent veghează asupra turmei lui Cristos
Biserica este ca o navă mare, care brăzdează marea lumii. Lovită de diferite valuri de ispite, ea nu trebuie părăsită, ci trebuie condusă.
În Biserica primară avem exemplul lui Clement și Corneliu și al multor altora din orașul Roma, Ciprian în Cartagina, Atanasiu în Alexandria, care, sub domnia împăraților păgâni, conduceau nava lui Cristos, mireasa lui preaiubită, care este Biserica, prin învățăturile lor, prin ocrotirea lor, prin trudele și suferințele lor, până la vărsarea sângelui.
Gândindu-mă la aceștia și la alții asemenea lor, mă înfior, căci teamă și cutremur au venit peste mine și m-a cuprins teroarea (Ps 54,6) din cauza păcatelor mele și aș fi voit să părăsesc de tot cârma Bisericii dacă aș mai fi găsit în sfinții părinți sau în Scripturi pe vreunul care să fi făcut așa ceva.
Și dacă lucrurile stau astfel, și adevărul poate să fie obiectat, dar nu poate fi învins sau înșelat, mintea noastră obosită se îndreaptă spre cel care spune prin Solomon: Încrede-te în Domnul din toată inima și nu te bizui pe priceperea ta. Pe toate căile tale gândește-te la el și el îți va netezi toate cărările tale (Prov 3,5-6). Și în alt loc: Turn puternic este numele Domnului; cel drept la el își află scăpare și este la adăpost (Prov 18,10).
Să stăm statornici în dreptate și să ne pregătim sufletele pentru încercare, ca să dobândim sprijinul lui Dumnezeu și să-i spunem: Doamne, tu ai fost locul nostru de refugiu din generație în generație (Ps 89,1).
Să ne încredem în el, cel care a pus pe umerii noștri această greutate. Ceea ce noi nu putem purta singuri să
purtăm cu ajutorul său. El este atotputernic și spune: Jugul meu este plăcut și povara mea este ușoară (Mt 11,30).
Să rămânem statornici în luptă până în ziua Domnului, pentru că au venit asupra noastră zile de neliniște și de tulburare. Dacă Dumnezeu va voi, să murim pentru legile sfinte ale părinților noștri, pentru a putea dobândi, împreună cu ei, moștenirea veșnică.
Să nu fim câini muți, să nu fim spectatori tăcuți, să nu fim mercenari care fug atunci când văd lupul, ci să fim păstori plini de grijă și vigilenți asupra turmei lui Cristos. Să predicăm planurile lui Dumnezeu celor mari și celor mici, celor bogați și celor săraci. Să le vestim tuturor grupurilor și tuturor vârstelor atât timp cât Domnul ne va da putere, în vreme prielnică și neprielnică, în felul în care a scris sfântul Grigore în Regula pastorală.
Responsoriul 1Tes 2,8; Gal 4,19
R. Atât de atașați eram de voi, încât eram gata să vă dăm nu numai evanghelia lui Dumnezeu, ci și sufletele noastre, * pentru că ne deveniserăți dragi, aleluia!
V. Copiii mei, pentru voi îndur din nou chinurile nașterii, până când Cristos se va forma în voi. * Pentru că.
Rugăciunea de încheiere
Te rugăm, Doamne, ca sfântul martir Bonifaciu să fie mereu pentru noi un mijlocitor puternic la tine, ca să păstrăm cu tărie și să mărturisim prin faptele noastre credința pe care el a predicat-o prin cuvânt și a pecetluit-o cu sângele său. Prin Domnul.
Să-l binecuvântăm pe Domnul.
R. Mulțumim lui Dumnezeu.
