Breviarul

Oficiul lecturilor

Invitatoriul
V. Doamne, deschide-mi buzele.
R. Şi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Domnul a înviat cu adevărat, aleluia!

Psalmul 94 (95)
Chemare la preamărirea lui Dumnezeu

Îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, până când putem zice: „Astăzi!” (Evr 3,13).

Veniţi să cântăm cu veselie Domnului,
    să strigăm cu bucurie către stânca mântuirii noastre!
Să mergem înaintea lui cu cântece de laudă
    şi în cântări de psalmi să-l preamărim!

Căci mare Dumnezeu este Domnul
    şi mare împărat peste toţi zeii;
în mâna lui sunt adâncurile pământului
    şi ale lui sunt înălţimile munţilor;
a lui este marea, căci el a făcut-o,
    şi mâinile lui au plăsmuit uscatul.

Veniţi să ne închinăm şi să ne plecăm în faţa lui
    şi să îngenunchem înaintea Domnului,
        creatorul nostru,
căci el este Dumnezeul nostru,
    iar noi suntem poporul pe care el îl păstoreşte,
    turma pe care mâna lui o călăuzeşte.

O, de aţi asculta astăzi glasul lui:
    „Nu vă împietriţi inimile ca la Meriba,
    ca în ziua de la Massa, în pustiu;
acolo m-au ispitit părinţii voştri,
    m-au pus la încercare, deşi au văzut lucrările mele.

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta;
        de aceea am zis:
    Este un popor cu inima rătăcită,
nu au cunoscut căile mele;
    de aceea am jurat în mânia mea:
    Nu vor intra în odihna mea!”

Slavă Tatălui, şi Fiului,
    şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea,
    şi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Domnul a înviat cu adevărat, aleluia!

IMNUL

Sfinții îngeri sus, în ceruri, strigăt de triumf să scoată,
Să-ntoneze imn de slavă pe pământ făptura toată,
Tot ce mișcă-n mări și râuri să tresalte-n bucurie,   
Căci Cristos, stăpânul vieții, glorios din morți învie.

Iată, vine-acum momentul așteptat de-atâta vreme,
Vine ziua liberării din străvechile blesteme.
Mielul blând, jertfit, pământul cu-al său sânge scump îl spală
Și-l învăluie cu totul în lumina sa pascală.

Crucea-nfiptă pe Golgota către cer devine punte,
Iar iertarea omenirii este rodul morții crunte.
Răstignit, Stăpânul vieții îi plătește morții vamă,
Dar a treia zi învie, bezna morții o destramă.

S-a născut prin el speranța în tot omul care moare,
Pentru porțile vieții nu mai sunt de-acum zăvoare.
Pentru cei ce cred într-însul va veni cândva o vreme
Când Cristos din somnul morții va binevoi să-i cheme.

Din mormântul disperării toți creștinii să se scoale,
Bucuroși să se adune împrejurul gropii goale;
Din această groapă goală izvorăște orice bine
Și speranța învierii din adâncul ei ne vine.

Tu primește-ne, Cristoase, cântul inimii sincere
Ce-ți aducem azi cu toții pentru sfânta înviere.
Pentru Tatăl, de asemeni, glasul nostru azi răsună,
Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibă împreună. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Cuvântul Domnului este scut pentru toţi cei care speră în el, aleluia!

Psalmul 17 (18),31-51
Mulţumire

Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine este împotriva noastră?
(Rom 8,31).


IV
Calea lui Dumnezeu este desăvârşită. †
    Cuvântul Domnului este lămurit în foc, *
    el este scut pentru toţi cei care speră în el.
Cine este Dumnezeu în afară de Domnul? *
    Sau cine e stâncă în afară de Dumnezeul nostru?
Dumnezeu mă încinge cu tărie *
    şi face desăvârşită calea mea,
el face picioarele mele ca ale cerbului *
    şi mă aşază pe înălţimi;
el învaţă mâinile mele la război *
    şi braţele mele întind arcul de aramă.

Slavă Tatălui, şi Fiului, *
    şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
    şi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Cuvântul Domnului este scut pentru toţi cei care speră în el, aleluia!

Ant. 2 Dreapta ta, Doamne, mă sprijină, aleluia!

V
Tu mi-ai dat scutul mântuirii tale, †
    dreapta ta mă sprijină *
    şi bunăvoinţa ta m-a ajutat să cresc.
Ai lărgit calea sub paşii mei *
    şi nu s-au clătinat gleznele mele.
Îi voi urmări pe duşmani şi îi voi prinde *
    şi nu mă voi întoarce până nu-i voi nimici.
Îi voi lovi şi nu vor mai putea să se ridice, *
se vor prăbuşi sub picioarele mele.
M-ai încins cu tărie pentru luptă, *
    i-ai răpus pe potrivnicii mei înaintea mea.

Pe duşmanii mei i-ai pus pe fugă *
    şi pe cei ce mă urăsc i-ai risipit.
Au strigat, dar nu era nimeni ca să îi salveze, *
    au strigat către Domnul, dar nu le-a dat răspuns.
I-am zdrobit ca pulberea în bătaia vântului, *
    ca pe noroiul din uliţe i-am călcat.
Tu m-ai scăpat de răzvrătirea poporului, *
    m-ai aşezat în fruntea neamurilor.
Un popor pe care nu-l cunoşteam
        a ajuns să mă slujească; †
    cu luare-aminte îmi dau ascultare, *
    fiii străinilor mă linguşesc;
fiii străinilor şi-au pierdut vlaga: *
    ies tremurând din locurile lor de refugiu.

Slavă Tatălui, şi Fiului, *
    şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
    şi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Dreapta ta, Doamne, mă sprijină, aleluia!

Ant. 3 Viu este Domnul! Preamărit să fie Dumnezeul mântuirii mele, aleluia!

VI
Viu este Domnul şi binecuvântată este stânca mea *
    şi preaînălţat este Dumnezeul mântuirii mele!
Dumnezeu este cel care îmi dă revanşa *
    şi îmi supune popoarele;
el mă eliberează de duşmanii mei înfuriaţi. †
    Tu mă înalţi mai presus de duşmanii mei, *
    tu mă mântuieşti de omul violent.

De aceea, Doamne,
        te voi preamări înaintea popoarelor *
    şi numele tău în psalmi îl voi cânta.
El dă mari izbânzi regelui său, †
    îşi arată bunăvoinţa faţă de unsul său, *
    faţă de David şi urmaşii lui pe veci.

Slavă Tatălui, şi Fiului, *
    şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
    şi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Viu este Domnul! Preamărit să fie Dumnezeul mântuirii mele, aleluia!

V. Dumnezeu l-a înviat pe Cristos Domnul, aleluia!
R. Și prin puterea sa ne va învia și pe noi, aleluia!

LECTURA ÎNTÂI

Din Apocalipsul sfântului apostol Ioan    21,9-27

Viziunea Ierusalimului ceresc, mireasa Mielului

    Și a venit unul dintre cei șapte îngeri care aveau cele șapte cupe pline cu cele șapte plăgi de pe urmă și a vor­bit cu mine, spunându-mi: „Vino și-ți voi arăta mireasa, soția Mielului”. Și m-a luat în duh pe un munte mare și înalt și mi-a arătat cetatea cea sfântă, Ierusalimul care cobora din cer de la Dumnezeu. Ea avea gloria lui Dumnezeu. Splendoarea ei era ca a unei pietre de mare preț, ca a unei pietre de iaspis cristalin. Ea avea un zid mare și înalt, cu douăsprezece porți, iar deasupra porților erau doisprezece îngeri și numele înscrise, care sunt numele celor douăsprezece triburi ale fiilor lui Israel: la răsărit, trei porți, la miazănoapte, trei porți, la miazăzi, trei porți, și la apus, trei porți. Iar zidul cetății avea douăsprezece temelii și pe ele erau douăspre­zece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.
    Iar cel care vorbea cu mine avea ca măsură o tres­tie de aur, ca să măsoare cetatea, porțile ei și zidul ei. Cetatea este așezată sub formă de pătrat: lungimea, lățimea și înălțimea sunt aceleași. El a măsurat cetatea cu trestia: are douăsprezece mii de stadii. Lungimea, lățimea și înălțimea sunt aceleași. Apoi a măsurat zidul ei: are o sută patruzeci și patru de coți, după măsura oamenilor, care este și a îngerului. Zidul ei este împo­dobit cu iaspis, iar cetatea era din aur curat asemenea cristalului curat. Temeliile zidului cetății sunt alcătu­ite în întregime din tot felul de pietre prețioase: prima temelie din iaspis, a doua din safir, a treia din calce­doniu, a patra din smarald, a cincea din sardonix, a șasea din cornalină, a șaptea din crisolit, a opta din beril, a noua din topaz, a zecea din crisopaz, a unsprezecea din iacint, a douăsprezecea din ametist.
    Cele douăsprezece porți erau douăsprezece mărgă­ritare, fiecare poartă era făcută dintr-un singur mărgăritar. Iar piața cetății era din aur curat, trans­parent ca cristalul.
    Nu am văzut într-însa nici un templu, pentru că Domnul Dumnezeu cel atotputernic este templul ei și Mielul. Cetatea nu are nevoie de soare și nici de lună ca s-o lumineze, căci gloria lui Dumnezeu o luminează iar făclia ei este Mielul. Națiunile vor umbla în lumina ei, iar regii pământului îi vor aduce splendoarea lor. Porțile ei nu se vor închide ziua, pentru că acolo nu va mai fi noapte. Și vor aduce în ea mărirea și cinstea națiunilor. Nu va intra într-însa nimic impur, nici cel care săvârșește nelegiuirea și este mincinos, ci numai cei care sunt scriși în cartea vieții Mielului.

Responsoriul    Cf. Ap 21,21; Tob 13,17.18.11

    R. Piețele tale, Ierusalime, sunt pavate cu aur curat și vor cânta în tine cântecul de bucurie, * pe toate ulițele tale toți vor spune: aleluia!
    V. Vei străluci în lumină și toate marginile pă­mân­tului te vor adora, * pe toate.

LECTURA A DOUA

Din Tratatele sfântului Gaudențiu din Brescia, episcop

(Trat. 2: CSEL 68, 26.29-30)

Euharistia, Paștele Domnului

    Unul, Cristos, a murit pentru toți. Tot el se găsește în sacramentul pâinii și al vinului, chiar dacă sunt multe adunările în care se reunește Biserica. Este același care, jertfit fiind, re-creează, crezut fiind, dă viață, consacrat fiind, îi sfințește pe cei care consacră.
    Trupul jertfei este cel al Mielului divin, sângele este al său. Într-adevăr, Pâinea coborâtă din cer a spus: Pâinea pe care eu o voi da este trupul meu pentru viața lumii (In 6,51).
    Pe bună dreptate, sângele său este indicat sub sem­nul vinului. El însuși a spus aceasta în Evanghelie: Eu sunt vița cea adevărată (In 15,1). Vinul oferit la Litur­ghie ca sacrament al pătimirii lui Cristos este sângele său. Pentru acest motiv, patriarhul Iacob a pro­fețit despre Cristos, spunând: El își va spăla haina în vin și mantia în sângele strugurilor (cf. Gen 49,11). Într-adevăr, el va spăla în propriul sânge haina trupului nostru, cu care s-a îmbrăcat el însuși. El, creator și stăpân al tuturor lucrurilor, produce pâinea din pământ și din pâine pro­duce în mod sacramental trupul său, deoarece a promis aceasta și o poate face. În afară de aceasta, el, care a făcut vin din apă, face din vin sângele său.
    Este Paștele Domnului (Ex 12,11), adică trecerea Domnului. Aceste cuvinte te avertizează să nu crezi că este pământesc ceea ce a devenit ceresc. Domnul trece în realitatea pământească și o face trupul și sângele său.
    Ceea ce primești este trupul celui care este pâine cerească și sângele celui care este vița sacră. Într-adevăr, în timp ce dădea ucenicilor săi pâinea consacrată și vinul, a spus așa: Acesta este trupul meu, acesta este sângele meu (Mt 26,26.28). Așadar, să credem în cel în care ne-am încrezut: adevărul nu cunoaște minciună.
    Într-adevăr, atunci când spunea mulțimilor speriate că trupul său era de mâncat și sângele său de băut, mulți murmurau: Greu este cuvântul acesta. Cine poate să-l asculte? (In 6,60). Pentru a șterge acele gânduri cu focul ceresc, a adăugat: Duhul este acela care dă viață, trupul nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus sunt duh și viață (In 6,63).

Responsoriul    In 6,57; Lc 22,19b

    R. Așa cum m-a trimis pe mine Tatăl care este viu, iar eu trăiesc prin Tatăl, * și cel care mă mănâncă pe mine va trăi prin mine, aleluia!
    V. Acesta este trupul meu, dăruit pentru voi, * și cel care.

Rugăciunea de încheiere

    Harul tău, Dumnezeule, din păcătoși ne face drepți și din nenorociți ne face fericiți; ocrotește ceea ce ai săvârșit, ocrotește darurile tale, pentru ca toți aceia pe care i-ai îndreptățit prin credință să nu fie lipsiți de puterea statorniciei. Prin Domnul.

Să-l binecuvântăm pe Domnul.
R. Mulțumim lui Dumnezeu.
 

- Meniu -