Breviarul

Oficiul lecturilor

Invitatoriul
V. Doamne, deschide-mi buzele.
R. Şi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Bun este Domnul, binecuvântaţi numele lui.

Psalmul 94 (95)
Chemare la preamărirea lui Dumnezeu

Îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, până când putem zice: „Astăzi!” (Evr 3,13).

Veniţi să cântăm cu veselie Domnului,
    să strigăm cu bucurie către stânca mântuirii noastre!
Să mergem înaintea lui cu cântece de laudă
    şi în cântări de psalmi să-l preamărim!

Căci mare Dumnezeu este Domnul
    şi mare împărat peste toţi zeii;
în mâna lui sunt adâncurile pământului
    şi ale lui sunt înălţimile munţilor;
a lui este marea, căci el a făcut-o,
    şi mâinile lui au plăsmuit uscatul.

Veniţi să ne închinăm şi să ne plecăm în faţa lui
    şi să îngenunchem înaintea Domnului,
        creatorul nostru,
căci el este Dumnezeul nostru,
    iar noi suntem poporul pe care el îl păstoreşte,
    turma pe care mâna lui o călăuzeşte.

O, de aţi asculta astăzi glasul lui:
    „Nu vă împietriţi inimile ca la Meriba,
    ca în ziua de la Massa, în pustiu;
acolo m-au ispitit părinţii voştri,
    m-au pus la încercare, deşi au văzut lucrările mele.

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta;
        de aceea am zis:
    Este un popor cu inima rătăcită,
nu au cunoscut căile mele;
    de aceea am jurat în mânia mea:
    Nu vor intra în odihna mea!”

Slavă Tatălui, şi Fiului,
    şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea,
    şi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Bun este Domnul, binecuvântaţi numele lui.

IMNUL

I. Când Oficiul lecturilor se spune noaptea sau dimineaţa, foarte devreme:

Prin curţi cântătorii ne-aduc bună veste:
Din noaptea cea neagră puţin doar mai este;
Larg porţile zilei de-acuma-s deschise,
Acum se destramă urâtele vise.

Când noaptea cu beznă şi spaimă dispare,
Să cerem în rugă din cer îndurare.
La ceasul acesta de beznă, Isuse,
Iubirea de oameni în lume te-aduse.

Lumină cerească văzu Betleemul
Menită s-alunge, să ierte blestemul.
Fiinţei umane, văzând-o că moare,
I-ai şters de pe faţă a morţii sudoare.

Tu cel ne-nceput, cunoscând începutul,
În noi prefăcut-ai în candelă lutul.
Ne-ai smuls din sclavie, din glod şi ocară.
Din temniţă-adâncă scoţându-ne-afară,

Picioarele noastre, slăbite, betege,
Le-ndrepţi către tine, slăvit Domn şi rege.
Mărire primească în cer bunul Tată,
Şi Fiul născut din Fecioara curată,

Şi Duhul ce tari în ispite ne ţine,
Rugându-se-n noi cu nespuse suspine.
Treimii, izvor de iubire suavă,
De-a pururi să-i fie mărire şi slavă. Amin.

Sau:

Galli cantu mediánte
Noctis iam calíginem
Et profúndæ noctis atram
Levánte formídinem,

Deus alme, te rogámus
Supplicésque póscimus.
Vigil, potens, lux venísti
Atque custos hóminum,

Dum tenérent simul cuncta
Médium siléntium,
Rédderent necnon mortálem
Mórtui effígiem,

Excitáres quo nos, Christe,
De somno malítiæ,
Atque gratis liberáres
Noctúrno de cárcere,

Redderésque nobis lucem
Vitæ semper cómitem.
Honor Patri sit ac tibi,
Sancto sit Spíritui,

Deo trino sed et uni,
Paci, vitæ, lúmini,
Nómini præ cunctis dulci
Divinóque númini. Amen.

II. Când Oficiul lecturilor se spune în timpul zilei:

Doamne, Creatorul lumii, slava Tatălui răsfrântă
Peste noi, ne fii alături cu iubirea ta preasfântă.
Să rămână fără tine, cine oare nu se teme?
Pentru noi ar fi acesta cel mai greu dintre blesteme.

Inimile ne sunt pline de lumina ce ne vine
De la Duhul Sfânt, cel care e trimis mereu de tine.
Uşa inimilor noastre, Doamne, tu mereu ne-o-nchide,
Să nu intre-n ea duşmanul cu capcanele-i perfide.

Ne-ameninţă fără preget a păcatului stihie;
Mila ta şi îndurarea peste noi mereu să fie.
Paşii noştri ni-i conducă legea ta şi mâna-ţi blândă,
Să nu facem niciodată fapte demne de osândă.

O, Cristoase, îţi aducem jertfa buzelor curate;
Rugăciunea de-nchinare, tu primeşte-o, împărate.
Tată veşnic, de asemeni, îţi aducem fiecare,
Ca şi ţie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare. Amin.

Sau:

Adésto, rerum cónditor,
Patérnæ lucis glória,
Cuius amóta grátia
Nostra pavéscunt péctora,

Tuóque plena Spíritu,
Secum Deum gestántia,
Nil rapiéntis pérfidi
Diris patéscant fráudibus,

Ut inter actus sæculi,
Vitæ quos usus éxigit,
Omni caréntes crímine
Tuis vivámus légibus.

Sit, Christe, rex piíssime,
Tibi Patríque glória
Cum Spíritu Paráclito,
In sempitérna sæcula. Amen.

PSALMODIA

Ant. 1 Dumnezeul meu, nu dispreţui rugăciunea mea, când cel rău strigă împotriva mea.

Psalmul 54 (55),2-15.17-24
Prietenul perfid

Isus a început a se înfricoşa şi a se nelinişti (Mc 14,33).

I

Pleacă-ţi urechea, Dumnezeule, la rugăciunea mea, †
    nu te ascunde de la cererea mea; *
    ia aminte la mine şi răspunde-mi,
umblu agitat în mâhnirea mea†
    şi sunt cuprins de tulburare *
    la glasul duşmanului, la strigătul celui rău.

Căci revarsă asupra mea blesteme *
    şi mă persecută cu furie.
Inima mea se zbate înlăuntrul meu *
    şi groaza morţii a căzut peste mine.
Teamă şi cutremur au venit peste mine *
    şi m-a cuprins teroarea.

Şi am spus: „Cine îmi va da aripi ca de porumbel, *
    ca să zbor şi să-mi găsesc adăpost?
Iată, mă îndepărtez în fugă *
    şi rămân în pustiu.
Îl aştept pe acela care să mă salveze *
    dinaintea vântului furtunii şi a vijeliei”.

Slavă Tatălui, şi Fiului, *
    şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
    şi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Dumnezeul meu, nu dispreţui rugăciunea mea, când cel rău strigă împotriva mea.

Ant. 2 Domnul ne va scăpa din mâna duşmanului şi a celui înşelător.

II

Împrăştie-i, Doamne, încurcă-le limbile! *
    Căci am văzut în cetate violenţă şi dezbinare.
Zi şi noapte o înconjoară peste ziduri, †
    fărădelege, viclenie şi necaz în mijlocul ei, *
    şi n-au lipsit din pieţele ei înşelăciunea şi silnicia.

Căci dacă un duşman m-ar fi insultat, *
    l-aş fi suportat;
dacă cel care mă urăşte †
    s-ar fi ridicat cu orgoliu asupra mea, *
    poate m-aş fi ascuns de el.
Dar eşti tu, om asemenea mie, *
    prietenul meu şi omul meu de încredere
cu care mă înţelegeam aşa de bine *
    şi mergeam cu însufleţire spre casa lui Dumnezeu!

Slavă Tatălui, şi Fiului, *
    şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
    şi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Domnul ne va scăpa din mâna duşmanului şi a celui înşelător.

Ant. 3 Încredinţează Domnului grijile tale şi el te va hrăni.

III

Iar eu strig către Dumnezeu *
    şi Domnul mă va mântui.
Seara, dimineaţa şi la amiază eu gem şi suspin *
    şi el îmi aude glasul.
El răscumpără sufletul meu în pace †
    de cei care vin asupra mea, *
    căci s-au înmulţit cei care sunt împotriva mea.
Dumnezeu va asculta şi-i va umili, *
    el, care este dinainte de veacuri.

Căci nu este în ei îndreptare *
    şi nu se tem de Dumnezeu.
Fiecare îşi întinde mâna împotriva aliaţilor săi, *
    profanează legământul său.
Cuvintele lui sunt alunecoase ca untul, *
    dar în inima lui este luptă;
vorbele lui sunt mai unsuroase decât untdelemnul, *
    dar ele sunt săbii scoase din teacă.

Încredinţează Domnului grijile tale †
    şi el te va hrăni, *
    nu-l va lăsa niciodată pe cel drept să se clatine.

Iar tu, Dumnezeule, vei face ca ei să coboare *
    în prăpastia pierzării:
oamenii vărsători de sânge şi cei vicleni†
    nu vor ajunge la jumătatea zilelor lor. *
    Dar eu, Doamne, îmi pun încrederea în tine.

Slavă Tatălui, şi Fiului, *
    şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
    şi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Încredinţează Domnului grijile tale şi el te va hrăni.

V. Ascultă, fiule, glasul înţelepciunii mele.
R. Pleacă-ţi urechea la învăţătura mea.

LECTURA ÎNTÂI

Din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul către Tesaloniceni 2,1-17
Ziua Domnului

Referitor la venirea Domnului nostru Isus Cristos şi la adunarea noastră împreună cu el, vă rugăm, fraţilor,
să nu vă lăsaţi tulburaţi cu mintea sau înspăimântaţi nici de vreun duh, nici de vreun cuvânt, nici de vreo scrisoare ce pare a fi de la noi, cum că ziua Domnului ar fi aproape.
Nimeni să nu vă amăgească în nici un fel, pentru că nu va veni înainte de renegarea credinţei şi descoperirea Omului Nelegiuirii, a Fiului Pierzării, cel care se împotriveşte şi se ridică peste tot ce se cheamă Dumnezeu sau e vrednic de închinare, aşa încât se aşază el însuşi în templul lui Dumnezeu şi se prezintă că este Dumnezeu.
Nu vă aduceţi aminte că vă spuneam acestea pe când eram încă la voi?
Iar acum ştiţi ce-l împiedică să nu se arate decât la timpul lui, căci misterul nelegiuirii lucrează deja, numai că ceea ce-l împiedică până acum va fi dat la o parte.
Atunci, va fi descoperit Nelegiuitul pe care Domnul Isus îl va nimici cu răsuflarea gurii sale şi-l va distruge cu manifestarea venirii sale.
Venirea lui va fi lucrarea Satanei, însoţită de tot felul de fapte puternice, semne şi minuni înşelătoare
şi de toate amăgirile nelegiuirii pentru cei care se pierd, pentru că ei n-au primit iubirea adevărului ca să fie mântuiţi.
De aceea, Dumnezeu le trimite o putere de amăgire ca să creadă în minciună,
pentru ca toţi cei care nu cred în adevăr, ci îşi găsesc bucuria în nedreptate, să fie condamnaţi.
Însă noi, fraţilor iubiţi în Domnul, trebuie să-i mulţumim fără încetare lui Dumnezeu pentru voi, că v-a ales Dumnezeu încă de la început spre mântuire în sfinţirea Duhului şi credinţa în adevăr,
la care v-a chemat prin evanghelia noastră spre dobândirea gloriei Domnului
nostru Isus Cristos.
Aşadar, fraţilor, rămâneţi tari şi ţineţi tradiţiile pe care le-aţi primit fie prin cuvânt, fie prin scrisoarea noastră.
Însuşi Domnul nostru Isus Cristos şi Dumnezeu Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a dat prin har mângâiere veşnică şi o bună speranţă,
să vă mângâie inimile şi să vă întărească în orice faptă şi cuvânt bun.

RESPONSORIUL Mt 24,30; 2Tes 2,8a
R.
Se va arăta semnul Fiului Omului în cer * şi îl vor vedea pe Fiul Omului venind cu putere şi mare glorie.
V. Atunci va fi descoperit Nelegiuitul pe care Domnul Isus îl va nimici cu răsuflarea gurii sale. * Şi îl vor vedea.

LECTURA A DOUA

Din Omiliile unui autor spiritual din secolul al IV-lea
(Omil. 18.7-11: PG 34, 639-642)

Să fiţi plini în toate de plinătatea lui Cristos

Cei care au fost aflaţi vrednici să devină fii ai lui Dumnezeu şi să se nască din nou de sus de la Duhul Sfânt şi îl au în ei înşişi pe Cristos care îi luminează şi-i creează din nou sunt conduşi de Duhul Sfânt în diferite moduri şi inimile lor sunt călăuzite în mod invizibil şi paşnic de acţiunea harului.
Uneori, dau impresia că se află în doliu şi întristare pentru neamul omenesc şi, înălţând rugăciuni pentru el, se lasă cuprinşi de plâns şi întristare, aprinşi fiind de o iubire spirituală faţă de acest neam omenesc.
Alteori, Duhul Sfânt îi face să ardă de o aşa mare bucurie şi iubire încât, dacă s-ar putea, i-ar cuprinde în inima lor pe toţi oamenii, fără să facă deosebire între cei buni şi cei răi.
Uneori, se lasă cuprinşi de un duh de umilinţă care îi face să se înjosească mai mult decât toţi ceilalţi oameni, considerându-se pe ei înşişi ca cei mai de condamnat şi de dispreţuit.
Alteori, sunt ţinuţi de Duhul Sfânt într-o bucurie inefabilă.
Uneori, sunt ca un erou puternic, care, îmbrăcând toată armura regească şi pornind la război, se luptă cu tărie împotriva duşmanilor şi îi învinge. În acelaşi mod, omul spiritual, luând armele cereşti ale Duhului, atacă duşmanii, se luptă cu ei şi-i pune sub picioarele sale.
Alteori, sufletul lor se odihneşte într-o mare tăcere, linişte şi pace, trăind doar în bucurie spirituală, odihnă şi armonie perfectă.
Uneori, harul Duhului Sfânt îi face să ajungă la o înţelegere şi la o înţelepciune extraordinară şi la o cunoaştere profundă a acelor taine pe care nici limba şi nici gura nu le pot exprima.
Alteori, ei se comportă ca un om oarecare.
Astfel, harul este revărsat în aceştia în diferite moduri şi tot în diferite moduri le călăuzeşte sufletul, modelându-l conform voinţei divine şi antrenându-l în diferite maniere, ca să-l prezinte în faţa Tatălui ceresc, integru, ireproşabil şi fără pată.
Să-l rugăm, aşadar, şi noi pe Dumnezeu, să-l rugăm cu iubire şi speranţă mare, ca să ne dea harul ceresc al darului Duhului Sfânt, ca acelaşi Duh să ne  călăuzească şi pe noi şi să ne conducă pentru a trăi conform voinţei divine şi să ne întărească cu bogăţia puterii sale.
Astfel, prin harul acestei călăuziri, al acestui antrenament şi al acestei creşteri spirituale, să fim aflaţi vrednici de a ajunge la desăvârşirea plinătăţii lui Cristos, după cum spune Apostolul: Ca să fiţi plini în toate de plinătatea lui Cristos (Ef 3,19).

RESPONSORIUL Cf. 1In 2,20.27: Il 2,23ab
R
. Voi aveţi ungerea de la Cel Sfânt şi ungerea pe care aţi primit-o de la el să rămână în voi. * Şi nu aveţi nevoie să vă înveţe cineva; dar ungerea lui vă învaţă despre toate.
V. Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, pentru că v-a dat un învăţător al dreptăţii. * Şi nu aveţi.

Rugăciunea de încheiere
Doamne, Dumnezeul nostru, dă-ne, te rugăm, harul să te adorăm cu suflet neîmpărţit şi să-i iubim pe toţi oamenii cu iubirea ta. Prin Domnul.

Să-l binecuvântăm pe Domnul.
R. Mulțumim lui Dumnezeu.

- Meniu -